Azi în PloieștiArticolul arată că „miracolul” deficitului bugetar de 7,7% anunțat de Guvernul Bolojan pentru 2025 nu este rezultatul real al austerității și reformelor, ci al unei inginerii contabile legate de banii europeni pierduți din PNRR: în execuția bugetară pe decembrie apar brusc 10 miliarde de lei ca venituri din granturi PNRR, deși România nu a încasat efectiv fonduri în acea lună, ba dimpotrivă, a pierdut circa 7 miliarde de euro din componenta de împrumuturi a planului. Explicația tehnică este că proiecte care erau finanțate prin împrumuturi PNRR – și apăreau doar la cheltuieli, ca datorie de rambursat – au fost mutate la granturi PNRR și fonduri de coeziune, ceea ce le-a făcut să fie înregistrate simultan la venituri și la cheltuieli, fără impact real asupra bugetului, dar cu efect cosmetic: deficitul s-a „subțiat” pe hârtie cu cel puțin 0,5% din PIB. Cronologia arată că, încă din iulie–septembrie 2025, ministrul investițiilor Dragoș Pîslaru anunța acordul cu Bruxelles-ul pentru transferul acestor sume de la împrumuturi la granturi, astfel încât guvernul avea motive solide să știe că deficitul calculat oficial se va reduce automat, însă, la prima rectificare din 1 octombrie, ținta a fost totuși urcată la 8,4% din PIB și menținută și la a doua rectificare de la finele lui noiembrie, într-un context de discurs alarmist despre „dezastrul economic” care a justificat concedieri, înghețări de salarii și pensii, creșteri de taxe și măsuri dure pentru categoriile vulnerabile. În paralel, executivul a promis investiții publice de 149 miliarde lei, dar a închis anul cu doar 137 miliarde lei cheltuite, semn că „economiile” au venit mai ales din tăierea investițiilor de capital, nu din eficiența austerității; dacă la deficitul oficial de 7,7% se adaugă efectul acestei corecții contabile de circa 0,5% din PIB, rezultatul real, de aproximativ 8,25% din PIB, este foarte apropiat de deficitul din 2024 (8,65%), iar sacrificiile impuse populației par să nu fi produs câștiguri bugetare vizibile. Autorul ridică și problema costului suplimentar cu dobânzile, întrucât menținerea unei ținte declarate de deficit de 8,4% a putut împinge în sus prima de risc plătită de România, deși, știind din timp de transferul fondurilor PNRR la granturi, guvernul ar fi putut anunța un obiectiv mai apropiat de nivelul final de 7,7%. În concluzie, imaginea de „erou de sacrificiu” pe care Bolojan și-a construit-o pe fondul unui discurs apocaliptic despre economie este contrazisă de cifrele execuției bugetare, care indică mai degrabă o „scamatorie contabilă” și un deficit real mult mai puțin spectaculos decât cel prezentat public.
25 ian. 2026