Un fost om de încredere al familiei Ceaușescu povestește, într-o carte de memorii, care era dulcele favorit al Elenei Ceaușescu și cum îl prepara, pas cu pas, după o rețetă bine stabilită.
Coliva, desertul la care nu renunța Elena Ceaușescu
Deși puterea comunistă privea cu rezervă rolul Bisericii în societate, obiceiurile și tradițiile religioase au continuat să fie respectate de mulți români, inclusiv de Nicolae și Elena Ceaușescu.
Potrivit Suzanei Andreiaș, femeia care a lucrat ca menajeră în casa cuplului prezidențial și care își spune povestea în volumul „La curtea lui Ceaușescu”, desertul preferat al Elenei Ceaușescu era coliva.
Soția liderului comunist nu doar că mânca acest desert cu plăcere, ci îl și pregătea personal, având grijă să îl decoreze cu bomboane fondante.
Mărturia Suzanei Andreiaș despre rețeta Elenei Ceaușescu
În carte, Suzana Andreiaș descrie în detaliu modul în care Elena Ceaușescu îi arăta cum se face coliva „de la A la Z”.
Elena cerea „arpacaș din ăla bun”, ales împreună, pus pe masă. Menajera scrie că i s-a spus să spele arpacașul în nouă ape și să îl pună la fiert cu apă „cât să nu treacă peste arpacaș”. După două-trei clocote trebuia îndepărtată spuma de la suprafață.
Când grâul se umfla, se punea capacul și deasupra o cârpă, pentru ca bobul să „înflorească”. Dacă rămânea prea mult lichid, vasul se mai lăsa la fiert, la foc mic sau cu o tablă pusă sub oală.
În aceeași mărturie, Suzana Andreiaș notează că Elena Ceaușescu i-a explicat și cum să pregătească nuca. Nuca se băga mai întâi la cuptor, pentru a prinde un gust asemănător alunelor. Apoi i-a arătat cum se pune în compoziție nucă, lămâie, rom, zahăr, vanilie și cum se ornează coliva cu ciocolată și bomboane fondante, explicându-i fiecare etapă.
Ingrediente pentru desertul preferat al Elenei Ceaușescu
Rețeta prezentată are la bază o cantitate generoasă de ingrediente, potrivită pentru un platou mare de colivă:
- 1 kilogram de arpacaș
- 1 kilogram de miez de nucă
- 250 de grame de zahăr
- coaja rasă de la o lămâie
- coaja rasă de la o portocală
- scorțișoară
- esență de rom, după gust
Cum se prepară coliva după indicațiile descrise în carte
Pentru început, arpacașul se alege seara și se spală în nouă ape calde. Apoi se pune la fiert în 3 litri de apă.
Când apa ajunge la punctul de fierbere, focul se reduce, iar oala se mișcă din când în când, astfel încât arpacașul să nu se lipească de fundul vasului.
Când lichidul aproape a scăzut, se adaugă zahărul și puțină sare, amestecându-se cu o lingură de lemn. Preparatul se mai lasă la fiert aproximativ 5–10 minute, până când apa dispare, iar bobul de grâu „înflorește”.
Grâul fiert se răstoarnă apoi într-o oală smălțuită și se acoperă cu un ștergar, pentru a nu prinde crustă la suprafață.
Ultimii pași: nuca, aromele și decorul
În continuare, se curăță nucile. Jumătate din cantitate se dă prin mașina de tocat, iar restul se taie cu cuțitul în bucăți mai mici.
A doua zi, în colivă se adaugă nuca sfărâmată și un sfert din nuca tocată. În acest moment se încorporează și aromele: coaja de lămâie și de portocală, scorțișoara și esența de rom, după preferință. Compoziția se omogenizează foarte bine.
La final, coliva se așază pe platouri, se presară deasupra nucă măcinată și zahăr pudră, iar desertul se decorează cu bomboane fondante.
Context pentru cititorii din Ploiești
Coliva, prezentă în mod tradițional la slujbele de pomenire în bisericile din Ploiești și din întreaga țară, apare în mărturia Suzanei Andreiaș nu doar ca preparat de ritual, ci și ca desert preferat într-una dintre cele mai influente familii din perioada comunistă.
Rețeta detaliată în carte arată atenția acordată fiecărui pas și ilustrează cum un preparat adânc legat de tradiția religioasă a fost apreciat, în aceiași termeni, și în mediul conducătorilor de atunci.