fiul unui ayatollah și imperiul financiar creat pentru a asigura supraviețuirea familiei Khamenei într-o posibilă apocalipsă politică

Pe scurt

În spatele vilelor somptuoase de pe „Aleea miliardarilor” din nordul Londrei, dar și al unor hoteluri de cinci stele din Frankfurt, resorturi de lux din Mallorca, proprietăți în Dubai și tranzacții discrete derulate prin bănci din Elveția, Liechtenstein, Marea Britanie, EAU și chiar Canada, o anchetă Bloomberg urmărește firele unei rețele financiare opace care ar porni, printr-un hățiș de companii-paravan, de la Mojtaba Khamenei, fiul influent și foarte discret al liderului suprem al Iranului, Ali Khamenei. Considerat potențial succesor la conducerea Republicii Islamice și omul din umbră al regimului, Mojtaba este descris de surse din servicii occidentale ca supervizor al unui imperiu de investiții alimentat în principal din vânzări de petrol derulate prin canale ocolitoare de sancțiuni, cu rute comerciale și financiare controlate de elita apropiată de IRGC. Pentru a-și ascunde implicarea, activele nu apar pe numele său, ci sunt plasate pe numele unor intermediari, în special al omului de afaceri Ali Ansari – magnat al construcțiilor, băncilor și comerțului angro în Iran, devenit punct nodal al acestei mașinării de spălare și relocare de capital; el este proprietarul oficial sau beneficiar unic în firme precum Birch Ventures, Ziba Leisure ori entități din Emirate specializate în tranzacții cu petrol și servicii conexe. Ansari, care a obținut inclusiv cetățenie cipriotă pentru acces mai facil la sistemul bancar european, a fost sancționat de Marea Britanie pentru presupus sprijin financiar acordat Gărzilor Revoluționare, deși neagă orice legătură cu Mojtaba și contestă măsurile. În plan intern, rețeaua contrastează brutal cu imaginea de sărăcie virtuoasă și modestie religioasă pe care propaganda oficială o proiectează asupra familiei Khamenei, alimentând furia iranienilor față de corupția „aghazadeh” – copiii elitei acuzați că au profitat de conexiunile politice în timp ce populația suportă sărăcie, sancțiuni și represiune; falimentul băncii Ayandeh, asociată cu Ansari, a amplificat criticile, unii parlamentari radicali cerând chiar să fie forțat să acopere pierderile. În exterior, autorități și activiști anticorupție din Marea Britanie, Germania și alte state europene avertizează că piețele imobiliare și breșele din regulile de transparență a beneficiarilor reali transformă Occidentul într-o „cutie de valori” pentru bani ai regimurilor autoritare, permițând Teheranului – în ciuda intensificării sancțiunilor sub administrația Trump și a presiunilor militare americane – să-și construiască un posibil „fond de siguranță” pentru familia conducătoare în eventualitatea unei „apocalipse” politice, dar și să-și proiecteze influența financiară dincolo de granițe; înghețarea activelor lui Ansari în Regatul Unit și dezbaterea din UE privind sancțiuni suplimentare ar putea forța vânzarea unor proprietăți din Europa și marca începutul unei reacții mai dure a Occidentului față de capitalul conectat la regimul iranian.